Norocoși mai suntem noi că trăim la sat și avem posibilitatea de a face cîte o plimbare prin pădure. Mai ales toamna cînd se coc pomușoarele, mai ales măcieșul, păducelul și porumbelele. În acest articol vă voi da cîteva sfaturi cum putem folosi aceste pomușoare eficient pentru sănătate.
Măcieșul: Plin de vitamina C
Fructul măcieșului
Arbustul măceşului, de obicei, nu creşte foarte înalt: doar 1.5-2 metri. Înfloreşte măceşul din luna mai pînă în iunie. Fructele de măceş conţin cantităţi mari de vitamine şi de minerale, printre care ar trebui să notăm în special vitamina C (în măceş este de 50 ori mai multă vitamină C, decît în lămîi şi portocale, care după cum se ştie sunt sursele majore ale acestei vitamine). În plus, boabele roşii ale acestei plante pot îmbogăţi organismul dvs. cu elementele vitale necesar, cum ar fi fierul, fosforul, cromul, potasiu, magneziu, carotenul, riboflavina, rutina şi manganul. Şi asta nu sunt toate substanţele medicamentoase, pe care le conţine trandafirul sălbatic.
Proprietăţile benefice ale acestei plante sunt extrem de variate, deoarece în afară de vitamine, fructele lui, de asemenea conţin antioxidanţi, cum ar fi flavonoide şi pectine, taninuri, precum şi diverşi acizi organici. Proprietăţi utile sunt în rădăcini, flori şi chiar seminţe ale acestei plante miraculoase. Şi asta nu e tot ce poate face măceşul. Proprietăţile utile ale fructelor, rădăcinilor şi seminţelor, pot ajuta la o varietate a răcelei, avitaminoza de sezon şi chiar ateroscleroza. Apropo, dacă aveţi o rană şi locul afectat nu se vindeca, în acest caz, poate fi util, de asemenea, măceşul. Proprietăţile benefice ale plantei nu numai vor vindeca rana dvs , dar şi vor avea un excelent efect anti-inflamator. În plus, persoanele care folosesc în mod regulat infuzia de măceş, practic nu au probleme cu sistemul cardiovascular. La care alte boli poate ajuta măceşul? Proprietăţi utile ale plantei vă vor salva de anemie, tulburări ale sistemului genito-urinar şi de hipotensiune arterială. În general, măceşul este un adevărat vindecător natural, care va deveni partenerul dvs. credincios, în lupta împotriva tuturor bolilor.
Cum preparăm corect ceaiul de măcieș!
Pentru a obţine un medicament real, care vă va vindeca de orice boală, trebuie să ţineţi minte că cel mai important principiu în pregătirea infuziei este păstrarea cantităţii maxime de vitamine şi de minerale. În primul rînd, clătiţi fructele plantei în apă (aproximativ 10-15 bucăţi la 0,5 litri de apă) şi apoi puneţi-le într-un vas de sticlă. Unica alternativă a vasului de sticlă, poate fi un termos. Apoi, turnaţi apă fierbinte şi nici într-un caz apă clocotită! Temperatura lichidului ar trebui să fie de aproximativ 60 de grade. Apoi înfăşuraţi borcanul cu un prosop cald, puneţi-l într-un loc întunecat şi aşteptaţi aproximativ 12 ore pînă când decoctul de măceş se va macera şi va căpăta toate proprietăţile miraculoase.
Păducelul: Stăpînul inimii
Puține plante sau medicamente din lume se pot lăuda cu asemenea efecte vindecătoare, în bolile de inimă, ca păducelul. Păducelul este un arbust (2 - 6 m), are florile albe și fructele roșii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Din ele se obțin extracte care sunt folosite în primul rând, la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos. Culesul fructelor se face la sfîrșitul lui septembrie - începutul lui octombrie, înainte de a da prima brumă. Fructele ajunse la maturitate, cu o colorație roșie intensă (nu rozii sau de un rosu închis), se culeg de pe crengi și se pun apoi în săculeți de pînză sau de hîrtie. Se usucă în locuri umbrite, ferite de umezeală, în strat foarte subțire (pe cît posibil fructele nu trebuie sa se atingă între ele). Procesul de uscare este destul de îndelungat (1-3 săptămîni) și se încheie atunci cînd pulpa fructelor de păducel este total deshidratată și ușor casantă, rupîndu-se cînd le desfacem cu un cuțit. Dintr-un kilogram de fructe proaspăt culese rezultă, după uscare, aproximativ 300 de grame de fructe de păducel deshidratate.
Prepararea ceaiului de păducel:
Ceaiul de păducel se prepară prin infuzarea unei linguri de fructe uscate în două căni de apă fierbinte timp de 10 – 15 minute. Puteţi bea acest ceai de trei ori pe zi. Păstraţi ceaiul rămas în recipiente bine închise şi adăugaţi suc de lămâie pentru a conserva substanţele active. Nu beţi ceai de păducel dacă urmaţi un tratament cu medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, fără a consulta medicul, deoarece acest ceai poate creşte activitatea acestor medicamente.
Ceaiul de păducel este folosit în mod uzual pentru a trata afecţiunile cardiovasculare. Mecanismul de acţiune se bazează pe conţinutul în antioxidanţi al păducelului, care cauzează relaxarea muşchilor netezi ai inimii şi dilatarea vaselor de sânge, scăzând astfel presiunea şi permiţând creşterea fluxului sanguin. Următoarele afecţiuni care beneficiază de deschiderea vaselor sanguine sunt: angina, ateroscleroza, insuficienţa cardiacă congestivă şi hipertensiunea. In plus, ceaiul de păducel creşte puterea şi frecvenţa contracţiilor cardiace.
Porumbarul este un arbust foarte utilizat în medicina populară, datorită vitaminei C pe care o conţine din belşug. Culesul se face la sfîrșitul lui octombrie începutul lui noiembrie, după ce a căzut prima brumă. De la porumbar se folosesc florile şi bobiţele de culoare violacee (porumbele). Florile conţin amigdalină, derivate de cumarin, dar şi flavonglicoside. Porumbele sunt pline de tanini, vitamina C, amigdalină şi acizi fructici, calciu şi magneziu. Dintre toate fructele de pădure, porumbelele sunt cele mai bogate în tanin. Taninul elimină bacteriile prin locurile pe unde trece, începînd cu gura, gît, stomac, intestin. Taninul îndepartează tartrul de pe dinți. Decoctul de porumbele dizolvă pietrele și nisipul care se formează la rinichi. Potasiul conținut de porumbele ajută la o stabilizare a pulsului inimii, iar bolile care au un remediu natural în porumbele sunt multiple.
Calmează tusea
Ceaiul din frunze de porumbar este recomandat ca laxativ moderat pentru pietre la rinichi, pentru a calma tusea şi pentru a normaliza ciclul menstrual neregulat. Consumat cu regularitate, porumbarul (fie sub formă de ceaiuri, fie sub formă de siropuri) revigorează sistemul de apărare a organismului, fiind în acelaşi timp un excelent detoxifiant.
Ceaiul: opăriţi două linguriţe cu frunze de porumbar cu 250 ml de apă clocotită. După zece minute de infuzat, ceaiul poate fi băut după ce i se adaugă în prealabil miere şi zeamă de lămâie. Deşi este foarte bun la gust, preparatul nu trebuie băut în cantităţi mai mari de 500 ml pe zi.
Depozit de vitamina C
Şi siropul de porumbar este foarte gustos şi foarte eficient în revigorarea organismului. Pentru a pregăti acest sirop aveţi nevoie de: 500 g de fructe de porumbar spălate şi tăiate în jumătăţi; lăsaţi-le peste noapte într-un lighenaş în care aţi pus 500 ml de apă. A doua zi fierbeţi şi apoi strecuraţi. După aceea adăugaţi două căni cu zahăr şi mai daţi o dată în fiert. Lăsaţi să se răcească, şi apoi turnaţi siropul în sticle, pe care este bine să le ţineţi în frigider sau în beci. Siropul este indicat să se administreze iarna, când e mai mare nevoie de vitamina C, într-o cantitate de o lingură pe zi.
Deci, lăsați-vă ceva timp liber și gîndiți-vă la sănătatea voastră. Faceți o plimbare la pădure și culegeți sănătate.
Măcieșul crește pe la margini de drum, pe lîngă pădure chiar și în cîmp. Acel care crește în sat nu e bun căci el absoarbe toate nocivele care se adună în aer.
Păducelul îl găsiți în luncă, la margini de pădure, pe cîmpii.
Porumbarul crește de obicei în mai mulți arbuști, pe la margine de pădure, prin vii.
